you’re chicken.

you’ve got no guts.

you’re afraid to stick out your chin and say “ok, life’s a fact”.

people do fall in love.

people do belong to each other.

because that’s the only chance anybody’s got for real happiness. “

Oare?

Someday my peace will come
Oh I know my peace will come
I will sleep like a child without pain – without fear
Like a smile in the afternoon sun
Oh someday my peace will come

Lord can you hear me – Oh I know you know my name
It’s written in the tears – That flow from my pain
Broken hearted broken soul
All my life on the run
But someday Yeah someday
My peace will come
Someday my peace will come

Ceea ce e important si vreau sa ramana aici e ca acest 2009 m-a facut sa plang…de fericire. Nu am stiut niciodata pana azi cum e sa plang de fericire. Si in timp ce-mi curgeau lacrimile mi-am dat seama ca mi-am recapatat credinta ( pe care o pierdusem demult), credinta ca exista Dumnezeu. Pur si simplu simti. L-am cautat in zadar ani de zile, in biserici, in predici. L-am gasit azi.Si eu, una din cele necredincioase persoane, pot sa spun ca da, exista miracole. Ca in mare proportie noi le facem posibile, dar nu doar atat…

Si in mintea mea s-a nascut intrebarea ” Daca ar fi sa aleg o poveste…doar o poveste, cea mai frumoasa, cea mai aproape de sufletul meu, care ar fi aceea?” Anul trecut pe vremea asta as fi ales fara sa clipesc…acum nu mai stiu. A existat intre timp o ploaie de vara.

Am spus de multe ori si o s-o tot repet…fir-ar a dracului “Miorita”….as scoate-o din programa scolara, pe bune. Si as scoate din DEX cuvantul resemnare ( sau i-as restrange sensul).

Azi mi-a fost ciuda, atat de ciuda incat m-a luat cu dureri de stomac si va trebui sa apelez la rezerva de Omez. Ciuda pentru tot circul public si mai putin public. Ciuda ca nu avem clasa, ca nu stim sa alegem ce e bine pentru noi, ca nu analizam cu atentie inainte de a lua o decizie, ca ne “fac” unii din vorbe.  Ma asteptam sa vad macar o farama de demnitate si de eleganta. De-asta l-am votat pe Geoana. Acum imi spun ca poate a meritat sa i se intample asta avand in vedere ca s-a grabit sa se “bucure” la niste pateuri si sampanie, in timp ce ailalti masluiau  votul.

In momentul asta ciuda vine si din faptul ca oameni dragi mie sunt la mii de kilometri distanta pentru ca tara asta nu le oferea nimic.Ca n-o sa-i mai vad decat o data la un an, in cel mai fericit caz. Ca nu le e usor nici acolo. Pentru ca eu la randul meu mi-am irosit un timp incercand sa fac altceva altundeva…din pacate nu pot trai decat aici, mi-e greu sa ma adaptez fara mizeria din fata blocului . Ciuda vine si din faptul ca oameni care se apreciau au ajuns sa se deteste din cauza nenorocitului asta de vot (aici poate nu e in totalitate vina votului).

Mi-am adus aminte o chestie pe care am citit-o mai demult “dezbina si stapaneste” si ma intreb daca nu cumva ei au cozile innodate si ne-au dat noua putin spectacol ca se ne distraga de la toate relele pe care le fac sau pe care urmeaza sa le faca. Poate sunt eu paranoica.

Buna tara, rea croiala.

Azi e ziua Ioanei. La multi ani, Ioana ! Sa fii sanatoasa, ca in rest tu poti face tot ce-ti propui. Ma bucur ca te-am cunoscut.Povestea de mai sus e in special pentru tine, ca doar tu esti sarbatorita azi.

Ieri am primit o veste buna, o sa am mai multe zile libere . Deja am inceput sa fac to do list cu lucrurile pe care imi doresc sa le fac de un an. Si cate lucruri faine am de facut… Tot ieri am primit invitatie la o petrecere bal mascat si am de gand sa fiu o printesa  sau Tinkerbell , asta ca sa sterg umilinta din clasa I cand am fost o  soparla intr-o piesa de teatru .

Si tot ieri am rupt niste coji de pe niste rani mai vechi. Dar cu asta nu ma laud. Cand eram mica rareori ma juleam in genunchi, dar si cand ma juleam, ma juleam zdravan. Si atunci, ca si acum, imi mai zgandaream juliturile respective ca sa vad daca s-au vindecat. Uneori erau vindecate, desi ramasese un semn roz , alteori sangerau inca.

Acum pot sa spun despre ce era vorba….despre faptul ca am indraznit si am reusit !

Aseara am vazut o bucata ( cat m-au tinut nervii) dintr-o confruntare intre Geoana si Antonescu.Parca erau clasa a 2-a. Niciunul dintre ei nu reusea sa se contina si sa aiba un discurs coerent. Aruncau cu laturi unul in altul fara nicio jena.Vorbeau unul peste altul, nu se ascultau, o totala mascarada. De fata cu jurnalistii carora au avut tupeul sa le spuna ca sa vorbeasca atunci cand vor candida ei la presedentie. What? Cum naiba sa evoluam ca si societate cand la nivelul asta se intampla mizeriile astea ? Am inteles ca o data ajunsi acolo vor sa se asigure ca vor trai imparateste toata viata lor, ca se lacomesc, ca nu le mai ajung banii….probabil ca e in natura umana lucrul asta. Dar totusi, o urma de decenta, faceti asta mai mascat, nu suntem prosti cu totii, aveti macar bunul-simt de a avea un discurs elegant, de a minti “frumos”. Tot ce-am putut sa vad in campania asta electorala a fost o lupta intre ego-uri ” ba eu sunt mai tare….ba eu, ba eu”. Lovituri urate sub centura. Sloganuri in totala neconcordanta cu atitudinea.

Nu cred ca a nu ma duce la vot e o solutie si nu incurajez oamenii care fac asta, desi le respect decizia. E drept ca toti sunt varza, dar nici sa nu votez nu mi se pare o solutie. Macar imi asum faptul ca am ales alt rau, am incercat macar si am sperat la o societate mai civilizata.

Pana ieri vroiam sa-l votez pe Antonescu, aseara l-am vazut in emisiune si m-am razgandit. M-am reorientat spre Oprescu si parca mi-e si frica sa ma mai uit la o emisiune cu el, ca nu mai am alta alternativa. Ma uit totusi. Pana duminica mai e timp sa ma razgandesc .

Concluzia e fie ca eu am evoluat si imi plac oamenii cu atitudine, fie ca societatea noastra a involuat.

Sau o alta concluzie e un banc tare pe care l-am auzit azi :

P.S. M-am indragostit….de un serial, ” House MD”. Stiu oameni care nu se uita la seriale, eu sunt in categoria cealalta…imi plac, imi dau un sentiment de continuitate si de stabilitate. “Friends” m-a scos din depresie, acum vreo 2 ani nu ma puteam da jos din pat dimineata pana nu ma uitam la vreo 2 episoade , au urmat “Prison break” si “Grey’s Anatomy”. Personajele din seriale imi devin uneori mai familiare decat cele din viata reala. Nu ma laud cu asta, dar e tot ce pot face uneori .