Radiografie 2009

Se mai sfarseste un an.Un an pe care l-am simtit ca pe un cutremur, m-a zgaltait, “placile” s-au reasezat.Nu stiu daca voi reusi sa postez aici un bilant, il fac insa in capul meu in fiecare noapte inainte sa adorm si in fiecare seara pe drumul de la statia de metrou acasa. Eu stiu cum a fost acest 2009 pentru mine, conteaza mai putin sa-i adaug niste calificative.

Ceea ce e important si vreau sa ramana aici e ca acest 2009 m-a facut sa plang…de fericire. Nu am stiut niciodata pana azi cum e sa plang de fericire. Si in timp ce-mi curgeau lacrimile mi-am dat seama ca mi-am recapatat credinta ( pe care o pierdusem demult), credinta ca exista Dumnezeu. Pur si simplu simti. L-am cautat in zadar ani de zile, in biserici, in predici. L-am gasit azi.Si eu, una din cele necredincioase persoane, pot sa spun ca da, exista miracole. Ca in mare proportie noi le facem posibile, dar nu doar atat…