Gand de sfarsit de an
10/12/2009
Azi am tot pus melodia asta pe repeat: Mi se pare foarte…speciala. In week-end-ul asta am citit o carte, mai degraba un volum de povestiri, despre cele mai frumoase iubiri. Aproape toate povestile erau triste si fara happy-end si totusi cumva i-am invidiat pe cei care le traisera. Nu era nimic comun in toate povestile alea. I-am invidiat pentru ca undeva, in drumul meu,in cautarile mele, eu am pierdut capacitatea de a simti. Poate mi-e teama sau poate tin prea mult la logica si la ratiune.
Si in mintea mea s-a nascut intrebarea ” Daca ar fi sa aleg o poveste…doar o poveste, cea mai frumoasa, cea mai aproape de sufletul meu, care ar fi aceea?” Anul trecut pe vremea asta as fi ales fara sa clipesc…acum nu mai stiu. A existat intre timp o ploaie de vara.
Povestea…e mereu alta…in fiecare zi, la fiecare varsta. Stiu multe povesti, pe unele poate le voi scrie in alte carti, altele vor ramane nespuse. Dar mai bine nespuse decat netraite. Sau…nu?
Uneori scriem mult mai frumos decat traim, asa cum simtim. Iar capacitatea de a simti…n-are legatura cu logica sau cu ratiunea.
Ai citit cumva “Arta de a iubi”?