Radiografie 2009

Se mai sfarseste un an.Un an pe care l-am simtit ca pe un cutremur, m-a zgaltait, “placile” s-au reasezat.Nu stiu daca voi reusi sa postez aici un bilant, il fac insa in capul meu in fiecare noapte inainte sa adorm si in fiecare seara pe drumul de la statia de metrou acasa. Eu stiu cum a fost acest 2009 pentru mine, conteaza mai putin sa-i adaug niste calificative.

Ceea ce e important si vreau sa ramana aici e ca acest 2009 m-a facut sa plang…de fericire. Nu am stiut niciodata pana azi cum e sa plang de fericire. Si in timp ce-mi curgeau lacrimile mi-am dat seama ca mi-am recapatat credinta ( pe care o pierdusem demult), credinta ca exista Dumnezeu. Pur si simplu simti. L-am cautat in zadar ani de zile, in biserici, in predici. L-am gasit azi.Si eu, una din cele necredincioase persoane, pot sa spun ca da, exista miracole. Ca in mare proportie noi le facem posibile, dar nu doar atat…

Gand de sfarsit de an

Azi am tot pus melodia asta pe repeat: Mi se pare foarte…speciala. In week-end-ul asta am citit o carte, mai degraba un volum de povestiri, despre cele mai frumoase iubiri. Aproape toate povestile erau triste si fara happy-end si totusi cumva i-am invidiat pe cei care le traisera. Nu era nimic comun in toate povestile alea. I-am invidiat pentru ca undeva, in drumul meu,in cautarile mele, eu am pierdut capacitatea de a simti. Poate mi-e teama sau poate tin prea mult la logica si la ratiune.

Si in mintea mea s-a nascut intrebarea ” Daca ar fi sa aleg o poveste…doar o poveste, cea mai frumoasa, cea mai aproape de sufletul meu, care ar fi aceea?” Anul trecut pe vremea asta as fi ales fara sa clipesc…acum nu mai stiu. A existat intre timp o ploaie de vara.

“Buna tara, rea croiala”

Sunt uluita ( desi n-ar trebui). Mi-e scarba, lehamite, sila…Nu am crezut ca voi trai sa vad vreodata ce am vazut acum doua saptamani, aseara si azi.  Ce fel de clasa politica avem? Am ajuns sa alegem intre doua rele raul care ni se parea fiecaruia dintre noi cel mai mic? Din diferite considerente…. ca nu ne place moaca unuia sau a altuia, ca nu ne place cine e in spatele unuia sau al altuia, ca unul e prea prost, ca altul e alcoolic, ca unul e marioneta, ca altul nu exclude posibilitatea de a lovi un copil daca ala micu’ il injura si probabil alte o mie de motive.

Am spus de multe ori si o s-o tot repet…fir-ar a dracului “Miorita”….as scoate-o din programa scolara, pe bune. Si as scoate din DEX cuvantul resemnare ( sau i-as restrange sensul).

Azi mi-a fost ciuda, atat de ciuda incat m-a luat cu dureri de stomac si va trebui sa apelez la rezerva de Omez. Ciuda pentru tot circul public si mai putin public. Ciuda ca nu avem clasa, ca nu stim sa alegem ce e bine pentru noi, ca nu analizam cu atentie inainte de a lua o decizie, ca ne “fac” unii din vorbe.  Ma asteptam sa vad macar o farama de demnitate si de eleganta. De-asta l-am votat pe Geoana. Acum imi spun ca poate a meritat sa i se intample asta avand in vedere ca s-a grabit sa se “bucure” la niste pateuri si sampanie, in timp ce ailalti masluiau  votul.

In momentul asta ciuda vine si din faptul ca oameni dragi mie sunt la mii de kilometri distanta pentru ca tara asta nu le oferea nimic.Ca n-o sa-i mai vad decat o data la un an, in cel mai fericit caz. Ca nu le e usor nici acolo. Pentru ca eu la randul meu mi-am irosit un timp incercand sa fac altceva altundeva…din pacate nu pot trai decat aici, mi-e greu sa ma adaptez fara mizeria din fata blocului . Ciuda vine si din faptul ca oameni care se apreciau au ajuns sa se deteste din cauza nenorocitului asta de vot (aici poate nu e in totalitate vina votului).

Mi-am adus aminte o chestie pe care am citit-o mai demult “dezbina si stapaneste” si ma intreb daca nu cumva ei au cozile innodate si ne-au dat noua putin spectacol ca se ne distraga de la toate relele pe care le fac sau pe care urmeaza sa le faca. Poate sunt eu paranoica.

Buna tara, rea croiala.

Pentru copiii mari

Azi e ziua Ioanei. La multi ani, Ioana ! Sa fii sanatoasa, ca in rest tu poti face tot ce-ti propui. Ma bucur ca te-am cunoscut.Povestea de mai sus e in special pentru tine, ca doar tu esti sarbatorita azi.

Ieri am primit o veste buna, o sa am mai multe zile libere . Deja am inceput sa fac to do list cu lucrurile pe care imi doresc sa le fac de un an. Si cate lucruri faine am de facut… Tot ieri am primit invitatie la o petrecere bal mascat si am de gand sa fiu o printesa  sau Tinkerbell , asta ca sa sterg umilinta din clasa I cand am fost o  soparla intr-o piesa de teatru .

Si tot ieri am rupt niste coji de pe niste rani mai vechi. Dar cu asta nu ma laud. Cand eram mica rareori ma juleam in genunchi, dar si cand ma juleam, ma juleam zdravan. Si atunci, ca si acum, imi mai zgandaream juliturile respective ca sa vad daca s-au vindecat. Uneori erau vindecate, desi ramasese un semn roz , alteori sangerau inca.